Există o relație între alergia la fructele de mare și substanțele de contrast utilizate în radiologie și imagistică (CT/RMN/IRM)?
Substanțele de contrast sunt unele dintre cele mai frecvent utilizate medicamente în investigațiile de radio-imagistică pentru a obține o imagine cât mai bună în timpul procedurii de scanare. Cel mai frecvent sunt utilizate substanțele de contrast iodate.
Iodul este un element comun găsit în corpul uman iar reacțiile adverse la iod sunt rare. Acesta este natural prezent în organism și chiar adăugat în sarea de masă pentru a preveni deficitul de iod. El nu este un alergen în sine.
Cu toate acestea, atât medicii, cât și pacienții înțeleg greșit rolul pe care alergiile îl joacă în reacțiile la substanțele de contrast, în special în ceea ce privește crustaceele/fructele de mare și iod. Există o concepție greșită că persoanele cu alergii la fructele de mare au un risc crescut de reacții alergice la substanțele iodate. Medicii sunt parțial vinovați pentru perpetuarea acestui mit deoarece continuă să își întrebe pacienții despre acest tip de alergii ca și când ar conta.
O altă parte a mitului este că majoritatea pacienților cu alergie la crustacee sau alte fructe de mare cred că sunt alergici la iodul din crustacee. Fructele de mare sunt bogate în iod, dar persoanele alergice la acestea sunt, de fapt, alergice la o proteină specifică ce nu este prezentă în substanțele de contrast. De exemplu, peștele și fructele de mare/crustaceele conțin iod, dar alergenele majore sunt tropomiozina și parvalbumina.
Atopia, în general, conferă un risc mai crescut, dar nu semnificativ, de reacție la administrarea substanțelor de contrast; dar riscul de administrare a acestor substanțe rămâne scăzut chiar și la pacienții cu antecedente de „alergie la iod”, la fructele de mare sau chiar reacție anterioară la o substanță de contrast.
Alergiile la crustacee/fructe de mare nu cresc riscul de reacție la substanța de contrast mai mult decât în cazul altor alergii.